astrofoto.ro

Constelatiile de iarna dispar încet, încet de pe cerul de seara. Mai putem observa inca, imediat dupa lasarea întunericului, spre vest, constelatia Orion, constelatia Cainele Mare, cu cea mai stralucitoare stea a cerului, Sirius. In serile de 11, 12 si 13 aprilie, putem admira o trecere, la numai 3 grade, a stralucitorului Venus pe langa Pleiade, aglomerarea de stele pe care popular o numim Closca cu Pui si pe care multa lume o confunda cu Carul Mic. Prin telescop, principala tinta a noptii ramane Saturn, dar, de la sfarsitul lunii, stapanul de necontestat al cerului de noapte va deveni Jupiter.

In urma cu ceva timp, sa tot fie 10-12 ani, am stat doua saptamâni la Florenta. Drumul pâna acolo mi-a dat ragazul sa notez pe o harta a batrânei cetati toscane cam tot ce puteam vizita: de la Galeria Academiei, care il adaposteste pe David al lui Michelangelo, pâna la cea mai neinsemnata capela. In drum spre primul obiectiv, mi-a sarit in ochi o placuta care anunta „Muzeul de Istorie a Stiintei si Astronomiei“. Titulatura nu figura printre notitele mele, dar nu puteam rata o asemenea ocazie, asa ca am intrat grabit. In prima incapere am vazut niste bete asezate pe pardoseala, iar in a doua, parca, un glob pamantesc enorm. M-am plictisit repede si am vrut sa plec: ma asteptau Galeriile Uffizi, Domul florentin… Am aruncat insa o ultima privire si am zarit portretul lui Galilei, asezat deasupra pieselor cu pricina. Am ramas incremenit. Prin betele alea, groase de doua degete, Galileo a deschis, in urma cu 400 de ani, era astronomiei moderne. Mai importante chiar decat telescopul spatial Hubble, ele au facut posibila descoperirea petelor solare si a satelitilor lui Jupiter, a craterelor lunare si a misterioaselor faze ale lui Venus.

Va propun, asadar, sa lasam deoparte mitul care spune ca stiinta astronomiei este rezervata exclusiv initia- tilor si sa incepem sa observam, cu cele mai simple instrumente, cerul de seara, planetele si principalele corpuri ceresti. Pentru inceput, vom lua la control cei mai vizibili trei astri de pe bolta cereasca, fiecare dintre ei marcând epoci in istoria cunoasterii umane: Soarele, Luna si Venus.

Soarele

Este cel mai usor de observat. Daca e destul de puternic pentru a produce umbre, il puteti studia in doua feluri: prin proiectie si privindu-l printr-un instrument optic. In cazul in care alegeti a doua varianta, trebuie neaparat sa va dotati aparatul cu un filtru solar special (Baader, Mylar etc.), pentru ca altfel riscati sa va pierdeti vederea. Cea mai sigura si mai comoda varianta este proiectia. Operatia e simpla: tineti ferm binoclul sau luneta (ideal este sa montati instrumentul pe un trepied) in fata unui panou alb si focusati imaginea pana cand cercul galbui devine clar, cu marginile bine conturate. Acesta este discul solar. Cu siguranta veti remarca pe suprafata incandescenta a astrului zilei cateva puncte negre, daca ele exista la momentul respectiv. Sunt petele solare. Gaurile din Soare, cum au fost botezate initial, sunt zone sensibil mai reci (4.500 grade Celsius) decat suprafata discului vizibil, care se incinge la 6.000 de grade Celsius.

Din aceasta cauza apar inchise la culoare. Daca departati panoul de instrument, pastrand insa imaginea clara, discul se mareste odata cu petele, care, din mici puncte, devin forme neregulate, lasand sa se observe pe marginile lor o zona mai deschisa la culoare. Sigur, cea mai spectaculoasa imagine a Soarelui o putem vedea cu totii fara filtre speciale sau instrumente sofisticate. La apus si la rasarit, astrul afiseaza forme si culori cu care s-au castigat prestigioase concursuri de fotografie. Va recomand, insa, un fenomen foarte rar, care presupune conditii meteo perfecte si o atentie speciala: raza verde. Stratul subtire dar dens al atmosferei actioneaza asupra luminii albe a Soarelui ca o prisma. Din aceasta cauza vedem la asfintit Soarele colorat in nuante de rosu, din ce in ce mai inchise odata cu apropierea astrului de orizont. Pentru cateva secunde, inainte de disparitia sa totala, Soarele arunca o ultima raza de lumina pe care atmosfera ne-o livreaza intr-o nuanta de un verde ireal.

Luna

Daca va uitati la astrul noptii fara un instrument astronomic, imaginea va poate parea banala. Totusi, daca prindeti 4-5 seri senine si va orientati privirile pe cerul de sud-vest, veti observa modificari majore in aspectul si pozitia Selenei. De la forma de secera subtire, aproape de linia orizontului, Luna urca seara de seara cu cate doua palme, ajungand un semidisc in doar 3-4 zile. Dupa alte 7 zile, o putem vedea toata noaptea, luminata complet. Deplasandu-se pe orbita cu 1 km/s, Luna va disparea de pe cerul de seara in urmatoarele zile, fiind vizibila doar dimineata. De retinut ca pe cerul de seara Luna este luminata intotdeauna din partea dreapta, dinspre Soarele deja apus, iar pe cerul de dimineata din partea stanga, dinspre Soarele care urmeaza sa rasara. Uitandu-va printr-un telescop, Luna va va arata o fata complet noua. Imaginea este dramatica, uneori infricosatoare. Mii de meteori si asteroizi si-au imprimat semnatura pe sol in urma impactului cu Luna, anuntand parca apocalipsa. Daca instrumentul este fix, veti observa ca Luna dispare din cand in cand din campul dvs. vizual. Explicatia este simpla si va va impresiona de fiecare data cand o veti constientiza: Pamantul se misca! Se misca mai repede decat ne imaginam.

Cu cat este mai mare magnificatia instrumentului, cu atat miscarea Pamantului vi se va parea mai clara. Cand este bine sa observam detaliile de pe suprafata Lunii? Oricand, dar nu in faza de Luna plina. Craterele sunt vizibile cel mai bine in preajma primului sau a ultimului patrar (cand Luna e luminata pe jumatate). Cu putin timp in urma, un prieten m-a intrebat cum se face ca Luna e atat de mare la rasarit si la apus. „Oare straturile atmosferei ii dubleaza dimensiunea?“ Raspunsul este nu. Avem de-a face cu o iluzie optica. Pentru a va convinge, faceti o poza cand vi se pare ca Luna e neobisnuit de mare, asteptati cateva ore pana urca bine pe cer si repetati fotografia. Daca veti compara imaginile, veti observa ca diferenta dintre cele doua Selene este insesizabila.

Venus

Sau Luceafarul. Identificat cu o zeita in majoritatea culturilor antice, Venus este cea mai stralucitoare planeta de pe cer. E usor de observat in aceasta perioada daca va uitati spre vest imediat dupa apusul Soarelui. Un vechi text, atribuit primei dinastii babiloniene, spune ca, daca planeta va lipsi trei luni de pe cer, iar apoi se va intoarce, „va fi dusmanie pe Pamant, dar recoltele vor fi bogate“. Nu stiu daca porumbul creste mai bine cand Venus lipseste de pe cer, dar va pot spune ca, de fapt, Luceafarul nu paraseste niciodata bolta. Atunci cand nu il vedem, inseamna doar ca este foarte aproape de Soare. Lumina orbitoare a astrului zilei il face pe Venus invizibil.

Cand se departeaza, poate fi vazut fie seara, fie dimineata, dar nu mai mult de 2-3 ore. Nu putem observa planeta in toiul noptii, iar in majoritatea timpului, faptul ca se afla foarte aproape de linia orizontului face dificile observatiile periodice. Daca o priviti printr-un telescop, va va aparea in faze, exact ca Luna. Cand are forma de secera, Luceafarul pare mai mare, fiindca e mai aproape de Pamant. Daca e pe jumatate luminat, inseamna ca va sta pe cer pret de cateva luni, asa ca veti avea timp sa-l studiati chiar daca vremea va fi nefavorabila zile la rand. Indiferent de puterea instrumentului, nu veti putea percepe detalii de pe suprafata lui Venus din cauza norilor grosi care ii compun atmosfera. De fapt, planeta este atat de stralucitoare datorita acestor nori si tot datorita lor, alaturi de Pluto, Venus pastreaza inca secrete greu de ghicit. Acum cateva zile, cineva m-a intrebat daca, printr-un telescop, poti vedea in alte galaxii. Mai in gluma, mai in serios, i-am raspuns ca Galilei a descoperit Universul printr-un bat! Un telescop ar fi chiar prea mult! Cer senin!

Daca ar fi sa aleg o luna din an in care sa observ cerul noapte de noapte, cu siguranta as alege luna mai. Multi n-ar fi de acord cu mine. Seful mi-ar zice ca luna mai este esentiala pentru performantele firmei, asa ca as face mai bine sa stau la birou. Sotia m-ar vrea alaturi de ea, impingand carutul micutei noastre de nici doi ani prin parcurile inverzite ale Bucurestilor. Iar mama mi-ar sugera, ca o mama buna ce este, sa ma odihnesc mai mult… Evident, n-as avea cum sa-i multumesc pe toti, asa ca voi incerca sa gasesc cele mai bune argumente pentru a iesi la observat si cea mai buna cafea pentru a ma tine treaz in noptile fara Luna plina ale lunii lui Florar.

De ce luna mai?

Pentru ca observatia astronomica sa fie o reusita, trebuie indeplinite cu necesitate cateva conditii meteo. In primul rand, trebuie sa fie senin. Prima luna din an cu o statistica incurajatoare in privinta zilelor fara nori este luna mai. Cu siguranta, ati observat ca aceasta perioada a anului este destul de instabila si ma veti intreba daca instabilitatea atmosferica va complica observatia. Partea buna a lucrurilor sta in faptul ca, desi ziua este instabila, odata cu lasarea noptii lucrurile se indreapta, cerul devenind „lacrima“ – favorizat de ploaia de peste zi si de rafalele de vant care imprastie impuritatile atmosferice. Cu alte cuvinte, nu va speriati daca ziua ploua si bate vantul cu putere. In principiu, respectivele fenomene ajuta la indeplinirea celei de-a doua conditii pentru o astroseara reusita: transparenta atmosferica. Al treilea aspect care face din luna mai favorita mea este temperatura.

Pe langa faptul ca este placut sa stai seara in aer liber la nu mai putin de 10 grade Celsius, instrumentele pe care le folosesti vor prelua mai repede temperatura mediului si nu vor fi afectate de diferentele de temperatura dintre straturile inferioare si cele superioare ale atmosferei.

Avand indeplinita macar o conditie din cele trei expuse, si anume cerul senin, voi deconspira cateva trucuri pentru observarea astrilor luna aceasta.

Mercur

Prima planeta de la Soare si cea mai mica din sistemul solar, Mercur are reputatia de a fi, din punctul de vedere al observatiei, cel mai capricios corp ceresc. Nu trebuie sa va impacientati ca nu l-ati vazut inca, nici celebrul Copernic nu a reusit aceasta performanta. Totusi, nu este atat de dificil pe cat se spune sa „vanezi“ micuta planeta. Iti trebuie doar multa rabdare, ochi buni si stiinta de a privi in directia corecta in perioada optima.

Luna aceasta este perfecta pentru a-l vedea pe Mercur. La 10 minute dupa apusul Soarelui, uitati-va exact in directia unde tocmai a disparut astrul zilei. Pe 10 mai, la nici o palma deasupra orizontului, ar trebui sa zariti o „stea“ care se zbate sa-si treaca razele prin straturile atmosferei infierbantate inca de caldura de peste zi. „Steaua“ este Mercur. Daca va uitati seara de seara in aceeasi directie si aveti norocul sa fie senin, veti observa cum Mercur urca pe cer zilnic cu cate un deget, ajungand pe 30 mai la inaltime maxima. Nu-l confundati cu Venus, care este mult mai stralucitor si pe care il puteti zari cu usurinta ceva mai sus pe bolta. Uitati-va, asadar, in jurul datei de 25 mai, imediat dupa ora 9 seara, inspre nord-vest, fara vreun instrument optic, si veti vedea ce n-a vazut marele Copernic: planeta de foc Mercur.

Saturn

Seara de mai o veti incheia cu siguranta admirand in crepuscul planetele Mercur si Venus. Odata cu instalarea intunericului, stelele se aprind una cate una, pana la cateva sute in orasele luminate si pana la 6-7 mii in satele izolate sau la munte. Una dintre ele ascunde cea mai frumoasa priveliste din tot sistemul solar: planeta Saturn. Priviti spre sud-vest la 11 noaptea, cam in acelasi loc unde, cu doua ore in urma, ati vazut-o pe Venus. La marginea con – ste latiei Leul, cea mai stralucitoare stea este de fapt planeta cu inel. Pentru a admira inelele lui Saturn, va trebuie musai un telescop. Va recomand cu caldura sa va duceti intr-una dintre seri la Observatorul Astronomic Vasile Urseanu, singurul loc public din Bucuresti de unde, prin instrumente adecvate, veti putea observa aceasta planeta uimitoare. Daca totusi dispuneti macar de o luneta, orientati-o spre Saturn, pentru ca mai 2007 este cea mai buna luna din urmatorii 6 ani pentru observarea giganticei planete gazoase. Unghiul din care vedem inelele se va micsora continuu timp de doi ani, asa incat la sfarsitul lui 2009 planeta Saturn se va prezenta fara inele: Pamantul va traversa planul inelelor, facand astfel imposibila studierea lor timp de cateva luni.

Daca stapanul inelelor va va vraji definitiv, nu ezitati sa va instalati un software astronomic cu ajutorul caruia sa puteti observa cu precizie satelitii saturnieni. Singurul vizibil fara teama de a-l confunda cu vreo stea este Titan, dar pentru ceilalti 5-6 companioni ai planetei aveti nevoie de o harta precisa a cerului din jurul lui Saturn.

Uranus si Neptun

Dupa miezul noptii, Saturn apune si stapan absolut peste cer ramane Jupiter, pe care il vom studia indeaproape in iunie, c`nd se va vedea cel mai bine. Acum, tintele noptii devin Neptun si Uranus. De fapt, sunt tinte ale diminetii. Daca ati rezistat pana la ora patru din noapte, inseamna ca astrele v-au sedus pentru totdeauna. Asa ca va propun o incercare grea, dar deloc imposibila pentru adevaratii pasionati de astronomie: observarea lui Neptun si a lui Uranus. Neptun ramane ascuns vederii, asa ca fara un binoclu puternic nu-l veti putea zari. Pentru a-l identifica si a nu-l confunda cu o stea oarecare, va trebuie o harta a cerului. Va recomand sa descarcati de pe www.stellarium.org un soft de astronomie semiprofesionist gratuit, care va va oferi si optiunea printarii unei felii de cer. Odata inarmati cu un binoclu bun (unul de 10×50 este OK) si avand harta la indemana, uitati-va in directia sud-est, la doua palme deasupra liniei orizontului. In constelatia Capricorn, cu 3 grade (sau 2 degete intinse pe cer) mai sus decat steaua Deneb Algiedi, puteti admira lumina albastruie a lui Neptun. Sa nu aveti pretentia de a vedea discul planetei, deoarece pentru asa ceva va trebuie un instrument mult mai puternic decat binoclul amintit.

Trecut deja in portofoliu, il lasam pe zeul Neptun in apele lui si ne mutam putin mai la est, catre planeta Uranus. Folosind aceeasi harta, indrep tati binoclul spre un grup compact de stele din Varsator, la o palma deasupra orizontului. Daca va uitati unde trebuie, veti observa trei aparitii mai intense aflate pe aceeasi linie. Cea verzuie, din mijloc, este Uranus. Acum, daca ati reusit sa-l vedeti si pe Uranus, gata, e clar! Stelele au uneltit si v-au prins in mreje. De azi inainte, va numiti astronom amator. Sper ca nu v-am convins definitiv ca luna mai e cea mai buna pentru astronomie. Recunosc, nu m-am straduit prea mult pentru ca luna iunie bate deja la usa si, daca nu as sti ca imi voi lua concediul in iulie, august ar fi alegerea fireasca, la egalitate cu septembrie. Si la foarte mica distanta in urma lui octombrie, care incepand cu noiembrie face ca, pana spre sf`rsitul anului, sa avem cele mai bune perioade pentru observatii astronomice din Romania. Cer senin!